RECUNOŞTINŢĂ

Recunostinta - poezie de Violeta Lecca Balan

Violetta Lecca. 1955

Ce fericire simt in suflet, iubitul meu Mantuitor

Ca Te-am aflat din tinerete, si esti al vietii mele izvor

Tu esti podoaba vietii mele… si-n veci doresc sa Te maresc

De-a Ta iubire fara margini, nicicand nu pot sa ma-ndoiesc

Tu-mi esti lumina pe carare si far ceresc scanteietor

Conduci a vietii mele arca… spre portu-n veci dainuitor.

Desi in pacle neguroase tesut  e totu-n jurul meu,

Tu, Steaua-n veci stralucitoare, ma indreptezi spre Dumnezeu!

Tu ma imbii sa-mi indrept gandul spre negurele din Ghetseman

Si-alunec cu fiori de gheata, in urma mea cu miii de ani.

…………………………………………………………..

Strain pe lume vad cum suferi in lupta cu pacatul greu

Doresti, cu orice pret Isuse – sa mantuiesti sufletul meu.

Te vad apoi, pe drum… agale.. urcand Golgota-ncununat

De spini.. si hule-njositoare de la cei ce i-ai creat

Si cum să-Ţi recunosc lisuse… belşugul sângelui vărsat

Din braţe sfinte, din picioare, din coastă si capu-Ţi plecat?

…………………………………………………………………………………

Tu mă imbii cu vocea-ţi dulce, privirea către cer să-ndrept

Să stau alăturea de Tme, venirea Ta să o aştept!

Astept cu multă nerăbdare iubitul meu Mântuitor

Să vii ca să mă iei la Tine… al veşniciilor Izvor.

Izvor de viaţă-mbeîşugată, de sânge scump nepreţuit

Ai revărsat cu prisosinţă, Mântuitorul meu iubit

Nevrednica ma simt cu totul, când mă gândesc la jertfa Ta

Primeşte azi..în consacrare, asa pătată, fiinţa mea

împrăştiat-ai neguri dense ce pretutindeni domneau

Facut-ai drumul cu putinţă de străbătut prin fiinţa Ta

Ce fericită sunt in suflet Mântuitorul meu Iubit

Căci ştiu: „Vei fi întotdeauna..de fiinţa mea nedespartit”

Anunțuri